Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. αργυροφιλια)
1. (mai ales despre clericii care iau bani pentru cele sfinte) dragoste, lăcomie pentru bani sau posesiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitulo)
1. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului şi administrarea catedralei şi a bisericilor din oraş.
2. adunare a canonicilor.
3. adunare de călugări sau de alţi clerici catolici; locul unde se ţine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. clero, lat. clerus)
1. totalitatea clericilor dintr-o ţară, dintr-o eparhie; preoţime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clérical, lat. clericalis)
1. referitor la clerici, la clericalism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. convent, lat. conventus)
1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc.
2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici şi laici.
3. adunare generală a francmasonilor.