Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticlérical)
1. referitor la anticlericalism.
2. care se opune influenței clerului în viața publică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticléricalisme)
1. atitudine ostilă faţă de cler şi de biserică; respingere a amestecului clerului în viaţa publică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. clericus)
1. slujitor creștin hirotonit, membru al clerului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ecclésial)
1. privitor la biserică sau la cler; care aparține bisericii sau clerului; ecleziastic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)
1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean.
2. (fig.) (om) care nu este iniţiat într-un anumit domeniu.