Dictionar

cleștea, -ele

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. încheietura a doi căpriori.
 

forcipitat; formă de clește

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT forcipitatus
2. FR en forme de pinces; chéliforme
3. EN forcipated; formed like tongs
4. DE zangenförmig; zangenartig
5. RU вильчaтый
6. HU harapófogó-szerű
 

amigdalotripsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amygdalotripsie)

1. procedeu de ablațiune a amigdalelor hipertrofiate prin zdrobirea acestora cu un clește special.
 

CHELI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. chéli-, cf. lat. chela „foarfecele racului”, gr. khele)

1. „gheară, clește”.
 

falț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Falz/eisen/)

1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.
2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc.
 

forceps

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forceps)

1. instrument de forma unui clește, cu care se scoate fătul din uter în cazuri de nașteri dificile.
 

izoptere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isoptères)

1. ordin de insecte hemimetabole, cu două perechi de aripi foarte asemănătoare, cu corpul moale, mandibule puternice și clește bine dezvoltat: termitele.
 

mops

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mops)

1. s. m. buldog; carlin.
2. epitet dat cuiva cu nasul turtit.
3. s. n. clește cu fălci curbate și prevăzute cu dinți.