Dictionar

client, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.
 

clientelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clientèle, lat. clientela)

1. clienții unui patrician roman.
2. clienții unui negustor, avocat, medic.
3. ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid.
 

clientelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clientelă + -ar)

1. care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale.
2. relativ la clientelă; legat de practica clientelismului.
3. (Antichitatea romană) care aparținea clienților unui patrician roman.
4. relații (sau raporturi etc.) ~e = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei.
 

clientelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. clientelismo)

1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.
 

animator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care animă, stimulează o activitate, o acțiune.
2. s. m. f creator de desene animate.
3. s. f. femeie tânără în localurile de noapte pentru a atrage clienți.
 

autoservire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)

1. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri.
 

barman, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl., fr. barman)

1. persoană care servește clienții într-un bar; persoană care servește la bar.
2. proprietar al unui bar.
 

bărbier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. barbiere)

1. persoană care se ocupă de bărbierit, tuns sau scurtat, spălat și aranjat părul (în special pentru clienții bărbați); frizer.
 

boniment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boniment)

1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunț pompos de șarlatan; reclamă sforăitoare.
 

cabaret

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabaret)

1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.