Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. clientelismo)
1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. jobber)
1. intermediar în comerţul internaţional, cu materii prime, care face legătura între exportator şi clientul importator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. poziționa)
1. acțiunea de a poziționa și rezultatul ei.
2. punere a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic.
3. determinarea poziției unui obiect; stabilire a coordonatelor geografice ale unei nave; indicare a amplasamentului exact ale unei unități militare.
4. (marketing) determinarea imaginii pe care clientul o va avea despre produsele vândute pe piață.
5. (figurat) loc, rang pe care îl ocupă cineva în societate, în viața profesională.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (coloca)
1. (înv.) plasare a unui capital cu scopul de a obține profit; investire.
2. (jur.) înscriere a unui creditor, în raport cu altul, în ordinea reglementată de lege pentru plătirea creanțelor; colocat, colocație.
3. (inform.) găzduirea unui server, proprietatea clientului, într-un centru de date.
4. (lingv.) asociere obișnuită și privilegiată a două sau mai multe cuvinte într-o propoziție; colocație.