Rezultate secundare (Climat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astroclimat)
1. totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observaţii astronomice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. climat)
1. climă.
2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. climatérique)
1. referitor la climă; care aparține climei; climatic.
2. (despre staţiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli.
3. (antic.) an ~ = an al vieții umane, multiplu de 7 sau 9, considerat greu de traversat sau critic.
4. (antic.) marele ~ = al 63-lea an, considerat anul cel mai critic din viață.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. climatique)
1. care ține de climat; propriu climatului; climateric.
2. arhitectură ~ = arhitectură adaptată la climă.
3. (ecologie) schimbare ~ = variația climei datorată factorilor naturali sau umani.
4. (ecologie) încălzire ~ = creștere susținută a temperaturii medii a Pământului, suficientă pentru a provoca schimbări de climă.
5. (ecologie) urgență ~ = necesitatea de a acționa rapid pentru a limita pe cât posibil gazele cu efect de seră care încălzesc Pământul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. climatype)
1. ecotip în condiţii climatice specifice habitatului său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. climatisme)
1. ansamblu de activităţi care concură la punerea în valoare a climei specifice anumitor regiuni.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)
1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. akklimatisieren)
1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condiţiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obişnui cu noi condiţii de viaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (agro- + climatologie)
1. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producţiei agricole.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. icefield)
1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.