antropoclimatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropoclimatologie)

1. ştiinţă care studiază efectele climei asupra omului.

climateric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatérique)

1. referitor la climă; care aparține climei; climatic.
2. (despre staţiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli.
3. (antic.) an ~ = an al vieții umane, multiplu de 7 sau 9, considerat greu de traversat sau critic.
4. (antic.) marele ~ = al 63-lea an, considerat anul cel mai critic din viață.

climatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatique)

1. care ține de climat; propriu climatului; climateric.
2. arhitectură ~ = arhitectură adaptată la climă.
3. (ecologie) schimbare ~ = variația climei datorată factorilor naturali sau umani.
4. (ecologie) încălzire ~ = creștere susținută a temperaturii medii a Pământului, suficientă pentru a provoca schimbări de climă.
5. (ecologie) urgență ~ = necesitatea de a acționa rapid pentru a limita pe cât posibil gazele cu efect de seră care încălzesc Pământul.

climatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climatisme)

1. ansamblu de activităţi care concură la punerea în valoare a climei specifice anumitor regiuni.

forestier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. forestier)

1. adj. referitor la păduri; silvic; (despre întreprinderi, industrie etc.) care prelucrează lemnul pădurilor.
2. perdea ~ă = fâşie de pădure plantată în scopul îmbunătăţirii climei.
3. s. m. f. funcţionar în administraţia forestieră.

neoglaciar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + glaciar)

1. fază de răcire a climei ca urmare a reactivării gheţarilor în regiunile alpine.