Dictionar

Rezultate principale (Climă):

Climă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clima, germ. Klima)

1. ansamblul fenomenelor şi proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat.


Rezultate secundare (Climă):

CLIMA-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. klima „latitudine, climat”)

1. „climă, climat, climatic”.


CLIMA-, CLIMAT(O)-, CLIMO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos)

1. „climă, climat”.


CLIMACO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. klimax, -akos „scară”)

1. „scară, urcuș”.


Climacofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. climacophobie)

1. frică morbidă de urcuș sau de a folosi scările.


Climacteric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. climacteric)

1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.


Climacteriu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)

1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.

2. (var.) climacterium.


Aclimata

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.

2. (antonim) a dezaclimata.


Aclimatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condiţiile noi de climă; a (se) aclimata.

2. refl. (fig.; despre oameni) a se obişnui cu noi condiţii de viaţă.


Agroclimatologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (agro- + climatologie)

1. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producţiei agricole.


Aisfild

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.


Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.


Andropauză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.