Dictionar

Rezultate principale (Clinică.):

Clinică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clinique)

1. disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor.

2. (secţie a unui) spital pentru cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor.

3. instituţie medicală unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor.


Rezultate secundare (Clinică.):

Policlinică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. policlinique)

1. unitate medicală de consultaţii şi tratament pentru bolnavi ambulatorii.


Amplexare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)

1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.


Cianit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cyanite)

1. (min.) mineral gri, verde sau albastru constând din silicat de aluminiu în formă cristalină triclinică (apare în rocile metamorfice).


Clinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

1. făcut în clinică, la patul bolnavilor.

2. prin examinarea directă a pacienților, la patul acestora.


Clinician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. clinicien)

1. medic care lucrează în principal într-o clinică.

2. medic care stabilește diagnosticul prin examinarea directă a pacienților.


Cuart, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quart)

1. din patru în patru.

2. malarie sau febră = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile.


Deprivare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. deprivation)

1. (psih.) situaţie clinică sau experimentală în care bolnavul întrerupe contactele senzoriale cu mediul ambiant.