Dictionar

Rezultate secundare (Clopot,):

Clopoți

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (din clopot)

1. a trage clopotul; a suna din clopoțel.

2. (reg.; fig.) a dezvălui.

3. (var.) (înv.) a clopoti.


Clopotici

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (clopot + -ici)

1. clopoțel sferic, închis.


Campană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


Campanelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. campanella)

1. clopoţel.


CAMPANI-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. campani-, cf. lat. campana)

1. „clopot”.


Campanilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. campanile)

1. clopotniţă (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia.

2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decoraţie.


Campanulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. campanulé)

1. (despre flori) în formă de clopoţel.


Campanulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campanule)

1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel.