Dictionar

Rezultate secundare (Clopote.):

Campană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


Campanelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. campanella)

1. clopoţel.


Campanulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. campanulé)

1. (despre flori) în formă de clopoţel.


Campanulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campanule)

1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel.


Carilon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carillon)

1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.

2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoţei sau lame acordate la anumite tonuri.

3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.


Clematită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clématite)

1. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoţel.