Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. campanile)
1. clopotniţă (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia.
2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decoraţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. clocheton)
1. clădire mică care împodobește colțurile sau vârful unei construcții și unde sunt instalate clopotele; clopotniţă mică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mănăstire + -oară)
1. diminutiv al lui mănăstire; mănăstire (mai mică).
2. (reg.) jucător care, la jocul de copii numit „Clopotniță” sau „Clopot”, stând în picioare pe umerii altor doi, închipuie o mănăstire; mănăstire.
3. (var.) mânăstioară, (înv.) monastioară.