Rezultate secundare (Clopoţel.):
Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. campanella)
1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoţel.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. campani-, cf. lat. campana „clopot”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. campanulé)
1. (despre flori) în formă de clopot, de clopoțel; campaniform.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campanule)
1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoţel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clématite)
1. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoţel.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. clocheton)
1. clădire mică care împodobește colțurile sau vârful unei construcții și unde sunt instalate clopotele; clopotniţă mică.