Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carillon)
1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.
2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoţei sau lame acordate la anumite tonuri.
3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crotale, gr. crotalon)
1. s. m. şarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoşi la coadă, care produc un sunet caracteristic; şarpe cu clopoţei.
2. s. n. instrument de percuţie alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Glockenspiel)
1. (muz.) instrument de percuţie ale cărui sunete sunt produse de lame metalice care se lovesc cu ajutorul unor ciocănele de lemn, acţionate de o claviatură; campanele, joc de clopoţei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tambourin, it. tamburino)
1. (instrument muzical) tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte şi cu plăcuţe metalice sau clopoţei pe margine, la care sunetele se obţin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tigré)
1. cu dungi de culoare mai închisă, care seamănă cu desenele blănii de tigru; zebrat.
2. (zool.) crotal ~ = specie de șarpe cu clopoței de dimensiuni modeste, care se răspândește din Arizona până în statul Sonora, Mexic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. jocus)
1. divertisment, activitate cu reguli, care poate fi făcută singură sau în grup, pentru distracție.
2. activitate distractivă, supusă sau nu regulilor, practicată de copii într-un mod dezinteresat și de adulți în scopuri lucrative sau nu.
3. ~ de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
4. ~ de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.
5. dans popular, horă; (prin ext.) petrecere populară la care se dansează; melodie după care se joacă.
6. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
7. competiție sportivă (de fotbal, de baschet etc.), întrecere sportivă, partidă între două echipe.
8. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
9. (tenis) fiecare dintre diviziunile setului; game, ghem.
10. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
11. ~ de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.
12. (în special) activitate în care se mizează bani în speranța de a câștiga mai mult.
13. ~ de noroc = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
14. ~ de cuvinte = efect verbal, cu caracter de glumă, obținut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens.
15. (loc.) bătaie de ~ = batjocură.
16. (expr.) a juca un ~ mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în ~ = a întreprinde o acțiune riscantă.
17. (expr.) a descoperi (sau a pricepe) ~ul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva.
18. (expr.) a face ~ul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva.
19. (expr.) a fi în ~ = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie.
20. (expr.) a-și bate ~ de cineva = a lua în râs pe cineva.
21. (expr.) a intra în ~ = a participa, a interveni.
22. (expr.) a conduce ~ul = a obține avantajul într-o anumită situație.
23. (expr.) ~urile sunt făcute = (fig.) nu mai este nimic de făcut.
24. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
25. (tehn.) deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
26. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
27. teoria ~urilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.
28. (muz.; în sintagma) ~ de clopoței = glockenspiel.