Dictionar

campanelă

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoțel.
 

CAMPANI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. campani-, cf. lat. campana „clopot”)

1. „clopot, clopoțel”.
 

campanulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. campanulé)

1. (despre flori) în formă de clopot, de clopoțel; campaniform.
 

campanulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campanule)

1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel.
 

clematită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clématite)

1. plantă erbacee grimpantă cu flori mari, albe, roz sau violete, în formă de clopot; clopoțel.
 

cloșeton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clocheton)

1. clădire mică care împodobește colțurile sau vârful unei construcții și unde sunt instalate clopotele; clopotniță mică.