Dictionar

cloroficee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorophycés)

1. clasă de alge verzi acvatice care conţin clorofilă.
 

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
 

cenobiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cenobio, lat. cenobium)

1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.
 

ulotricale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ulotricales)

1. ordin de alge verzi (cloroficee), cu talul filamentos sau lamelar şi cu un habitat larg.