Dictionar

clorofilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorophylle)

1. pigment verde din plante fixat pe cloroplaste, în fotosinteză.
 

autoplast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoplaste, lat. autoplastum)

1. (bot.) granulă de clorofilă.
 

cianofilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanophylle)

1. clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă.
 

clorenchim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorenchyme)

1. țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă.
 

clorocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorocyste)

1. celulă care conține clorofilă.
 

cloroficee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorophycés)

1. clasă de alge verzi acvatice care conțin clorofilă.
 

clorofilian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chlorophyllien)

1. care conține clorofilă, datorat clorofilei.
2. asimilație ~ă = fotosinteză.