Dictionar

Rezultate principale (Cloroform.):

Cloroform

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chloroforme)

1. (chimie) compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan (CHCl3).


Rezultate secundare (Cloroform.):

Cloroformism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloroformisme)

1. intoxicaţie cu cloroform.


Cloroformiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chloroformiser)

1. a anestezia, a adormi un bolnav cu cloroform.


Cloroformism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloroformisme)

1. intoxicaţie cu cloroform.


Cloroformiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chloroformiser)

1. a anestezia, a adormi un bolnav cu cloroform.


Cloropicrină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloropicrine)

1. derivat nitrat al cloroformului, folosit ca gaz de luptă sufocant şi lacrimogen şi pentru distrugerea rozătoarelor.


Efedrină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphédrine)

1. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter şi cloroform şi cu acţiune vasoconstrictoare.


Pirol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pirrol)

1. compus heterociclic azotat, lichid incolor, cu miros de cloroform, obţinut prin distilarea gudroanelor de huilă.


Tricloretilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trichloréthylène)

1. lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic, în stare de vapori, folosit ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc.