Rezultate principale (Cloroform.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chloroforme)
1. (chimie) compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan (CHCl3).
Rezultate secundare (Cloroform.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloroformisme)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chloroformiser)
1. a anestezia, a adormi un bolnav cu cloroform.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloroformisme)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chloroformiser)
1. a anestezia, a adormi un bolnav cu cloroform.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloropicrine)
1. derivat nitrat al cloroformului, folosit ca gaz de luptă sufocant şi lacrimogen şi pentru distrugerea rozătoarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphédrine)
1. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter şi cloroform şi cu acţiune vasoconstrictoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pirrol)
1. compus heterociclic azotat, lichid incolor, cu miros de cloroform, obţinut prin distilarea gudroanelor de huilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trichloréthylène)
1. lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic, în stare de vapori, folosit ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc.