Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorémie)
1. concentraţie a clorului în sânge.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chlorique)
1. (chimie) derivat din clor; referitor la clor.
2. acid ~ = acid oxigenat al clorului, oxidant foarte puternic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chloroforme)
1. (chimie) compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan (CHCl3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloreux)
1. acid ~ = acid oxigenat al clorului trivalent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorure)
1. sare a acidului clorhidric, combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică; clorid.
2. ~ de sodiu = sare de bucătărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypochloreux)
1. acid ~ = acid prin acţiunea clorului asupra unei suspensii de oxid de mercur în apă.