Dictionar

aerogară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogare)

1. ansamblu de clădiri ale serviciilor unui aeroport.
 

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
 

angular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angulaire, lat. angularis)

1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.
2. situat la sau aproape de un unghi.
3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.
4. piatră ~ă = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.
 

antesoclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antésocle)

1. bază ieșită în afară a soclului unei clădiri.
 

antresol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. entresol)

1. nivelul unei clădiri situat între parter și primul etaj; mezanin.
 

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.