Dictionar

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
 

biodeteriorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + deteriorare)

1. degradare a documentelor de arhivă, a clădirilor etc. sub acțiunea factorilor biologici.
 

cafer

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (germ. Kaffer)

1. I. (zool.) reprezentant foarte mare al familiei bovidelor cunoscut și sub denumirea de bivol negru, bivol african sau bivol de stepă (Syncerus caffer), care trăiește în Africa de Est și de Sud.
2. II. căprior pe care se reazemă șipcile acoperișului clădirilor.
3. (var.) cafăr.
 

construcție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. construction, lat. constructio)

1. faptul de a construi; construire.
2. alcătuire, compunere.
3. clădire, lucrare, edificiu.
4. (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor.
5. ~ii de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje.
6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.
7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază.
 

decorator, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n.  
Etimologie: (fr. décorateur)

1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile și/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol și/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.).
 

gară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gare)

1. stație de cale ferată.
2. ~ maritimă (sau fluvială) = ansamblu clădirilor și instalațiilor portuare amenajate pentru îmbarcarea-debarcarea mărfurilor și călătorilor.