Dictionar

Arhitect, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.

2. persoană a cărei sarcină este proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și dirijeze construcția acesteia.

3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.

4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.

5. (prin ext.) constructor.

6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.


Biodeteriorare

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + deteriorare)

1. degradare a documentelor de arhivă, a clădirilor etc. sub acţiunea factorilor biologici.


Cafer

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (germ. Kaffer)

1. I. (zool.) reprezentant foarte mare al familiei bovidelor cunoscut și sub denumirea de bivol negru, bivol african sau bivol de stepă (Syncerus caffer), care trăiește în Africa de Est și de Sud.

2. II. căprior pe care se reazemă șipcile acoperișului clădirilor.

3. (var.) cafăr.


Construcţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. construction, lat. constructio)

1. faptul de a construi; construire.

2. alcătuire, compunere.

3. clădire, lucrare, edificiu.

4. (pl.) ramură a economiei naţionale care are ca obiect executarea clădirilor.

5. ~ii de maşini = ramură a industriei care produce maşini, unelte, instalaţii, utilaje.

6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.

7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază.


Decorator, -oare

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. décorateur)

1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.

2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile şi/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.

3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol şi/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.

4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată, frişcă etc.).


Gară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gare)

1. staţie de cale ferată.

2. ~ maritimă (sau fluvială) = ansamblu clădirilor şi instalaţiilor portuare amenajate pentru îmbarcarea-debarcarea mărfurilor şi călătorilor.