Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excentricité)
1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri.
2. raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare.
3. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru.
4. asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice.
5. originalitate, extravaganță; excentrism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fretter)
1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete.
2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frettage)
1. ansamblu constituit din două sau mai multe tuburi coaxiale montate forţat unul în altul.