Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobalt, germ. Kobalt)
1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obişnuită, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cobalt)
1. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cobalta)
1. (despre obiecte) care a fost acoperit cu un strat de cobalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltine)
1. minereu de cobalt şi arsen, cu luciu metalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltite)
1. carbonat natural de cobalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltothérapie)
1. tratament al tumorilor maligne cu izotopi radioactivi de cobalt.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alnico)
1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. carboloy)
1. aliaj cu duritate mare, din carbură de wolfram şi cobalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céruléum)
1. pigment mineral albastru obţinut dintr-un amestec de oxizi de cobalt şi staniu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cobalt)
1. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltine)
1. minereu de cobalt şi arsen, cu luciu metalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltite)
1. carbonat natural de cobalt.