Dictionar

cocaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïne)

1. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total.
 

coca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. coca)

1. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina.
 

cocainoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant.
 

cocainomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.
 

stupefiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupéfiant)

1. adj. care uimește, uluitor.
2. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare.
 

zoopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. zoopsie)

1. (med.) viziune halucinantă de animale hidoase sau periculoase, caracteristică anumitor intoxicații (cu alcool, cocaină et cetera).