Dictionar

Cochiliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquillage)

1. animal cu cochilie.

2. motiv din scoici la ornarea feţelor mobilei.


Acantoceras

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.


Amonit 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammonite)

1. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată.


Bivalv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bivalve/s/)

1. adj. cu cochilia din două valve.

2. (bot.; despre capsule) format din două părţi.

3. s. f. pl. lamelibranhiate.


Cardium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cardium)

1. gen de moluşte cu cochilia ovală, subţire, foarte boltită.


Cerithium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cerithium)

1. moluscă gasteropodă din mările calde cu cochilia mică, alungită, în spirală, cu striaţii.


Chiton 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiton)

1. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate.