Dictionar

Rezultate principale (Cochilie.):

Cochilie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquille)

1. înveliş protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluşte, foraminifere, radiolari).

2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc.


Rezultate secundare (Cochilie.):

Acteonela

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.


Apex

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)

1. creştet, vârf.

2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.

3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.

4. bonetă a flaminilor, la romani.

5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.


Brahiopode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachiopodes)

1. pl. clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă.


Cochiliaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquillage)

1. animal cu cochilie.

2. motiv din scoici la ornarea feţelor mobilei.


COHLE-, COHLEO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cochlé/o/-, cf. lat. cochlea, gr. kokhlios „melc”)

1. „cochilie, spirală”.


Concă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conque)

1. mare cochilie concavă.

2. (zool.) gen de moluște marine fără corp; scoică a acestor moluște.

3. (muzică) anumite scoici spiralate, pe care unele popoare le foloseau drept trâmbițe.

4. (anat.) cavitate a urechii, la baza căreia se află orificiul extern al canalului auditiv.

5. (arhit.) parte circulară care încheie nava mare a unei biserici.