Dictionar

Rezultate principale (Cocă):

Coca

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. coca)

1. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina.


Cocă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coque)

1. corp al unei nave.

2. învelişul exterior al unui avion.

3. construcţie în formă de bărci a hidroavioanelor.


Rezultate secundare (Cocă):

Coca-cola

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coca-cola)

1. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conţin şi stupefiante.


Cocaină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocaïne)

1. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obţinut prin sinteză, ca anestezic total.


Cocainoman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care foloseşte cocaina ca stupefiant.


Cocainomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.


Cocardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocarde)

1. bucată de panglică (în culorile naţionale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.

2. floare de ceară albă purtată de nuntaşi la butonieră.


Cocârţi

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Marasmius scorodonius

2. FR marasme à odeur d’ail; champignon de l’ail

3. EN garlic marasmius

4. DE Knoblauchschwindling; Küchenschwindling

5. RU чесночный rриб; чесночник

6. HU barnatönkű fokhagymagomba, fokhagymaszagú szegfűgomba


Carenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.

2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.

3. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.

4. ieşitură a unui organ, a unui os.

5. prelungire a sternului la păsări.

6. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase.


Coca

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. coca)

1. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina.


Cocaină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocaïne)

1. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obţinut prin sinteză, ca anestezic total.


Cocainoman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care foloseşte cocaina ca stupefiant.


Cocainomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.


Cuplu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couple)

1. pereche de două persoane de sex opus.

2. lucruri de acelaşi fel considerate împreună.

3. sistem de două forţe egale şi de sensuri opuse.

4. piesă de construcţie plasată transversal în coca unei ambarcaţii sau a fuzelajului.