Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. codificateur)
1. adj., s. m. f. (cel) care codifică (2).
2. s. n. (inform.) dispozitiv care efectuează codificarea; codor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. codeur)
1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decodifica + -tor)
1. circuit, dispozitiv al unui calculator electronic care efectuează decodificarea; decoder.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. magnacard)
1. sistem bazat pe fişe cu o suprafaţă magnetică, pe care se înregistrează codificarea documentelor într-o bibliotecă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réception, lat. receptio)
1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.
2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.
3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.
4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.
5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.
6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).
7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.
8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.