Parte de vorbire: s.
Origine: (it. coda)
1. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. pedunculus, fr. pédoncule)
1. codiţă a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la muşchi.
4. ~ul meandrului = porţiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul şesului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pétiole, lat. petiolus)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pique)
1. unul dintre semnele de pe cărţile de joc, în formă de inimă sau de frunză cu codiţă, colorată în negru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. viola)
1. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază şi cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiţă; violetă, viorea, toporaş.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (coadă + -ișoară)