Rezultate principale (Coeficient):
Coeficient
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coefficient)
1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.
Rezultate secundare (Coeficient):
Autotest
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotest)
1. chestionar la care răspunde însuşi autorul pe baza unor coeficienţi numerici stabiliţi pentru fiecare întrebare.
Constantan
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. constantan)
1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.
Corelaţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrélation, lat. correlatio)
1. relaţie reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependenţă.
2. relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice, în cadrul propoziţiei sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeaşi relaţie în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, şi reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relaţia de similitudine între doi factori.
Dilataţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilatation, lat. dilatatio)
2. coeficient de ~ = creştere a unităţii de lungime, de suprafaţă sau de volum a unui corp, raportată la 1ºC de creştere a temperaturii.
Diofantic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. diophantisch)
1. (mat.) ecuaţii ~e = ecuaţii cu mai multe necunoscute şi cifre întregi drept coeficienţi, al căror rezultat este tot o cifră întreagă.
Discriminant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discriminant)
1. adj. care separă, face deosebire.
2. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienţii unei ecuaţii de gradul doi care serveşte a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuaţiei; realizant.