Dictionar

coexistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coexistence)

1. faptul de a coexista; existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.
2. ~ pașnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
3. (var.) (înv.) coexistință.
 

biculturalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biculturalisme)

1. coexistență a două culturi naționale.
2. faptul de a fi bicultural, de a avea două culturi diferite în aceeași națiune.
 

clivaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clivage)

1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva.
2. divizare a zigotului în blastomere.
3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistența unor grupuri asociative distincte.
4. (fig.) separare; fisură.
 

concomitență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concomitance, lat. concomitantia)

1. coexistența mai multor fapte.
2. înfăptuire simultană a mai multor acțiuni; simultaneitate.
3. (var.) (înv.) concomitanță.
 

diglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diglossie)

1. malformație dintr-o limbă bifidă.
2. coexistența, în aceeași țară, a două limbi diferite (una savantă și alta populară) sau a două stadii ale aceleiași limbi.
 

dualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dualité, lat. dualitas)

1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2).
2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei.
3. ~a puterii = regim politic caracterizat prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse.
 

heterocarioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérocaryose)

1. coexistența în cadrul aceleiași celule a unor nuclei genetic deosebiți.