lichid, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
7. (figurat) clar, limpede.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.