Dictionar

Coincide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïncide, lat. coincidere)

1. a se întâmpla, a se produce în acelaşi timp.

2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai.

3. (despre linii, figuri) a se suprapune perfect.


Coincident, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coïncident)

1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.

2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.

3. (antonime) incoincident, necoincident.


Coincidenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă.


Coincident, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coïncident)

1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.

2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.

3. (antonime) incoincident, necoincident.


Coincidenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă.


Colimaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collimation, germ. Kolimation)

1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidenţa dintre axa lor optică şi linia de vizare.


Congruent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. congruent, lat. congruens)

1. care concordă, coincide; corespunzător, echivalent.

2. numere ~e = numere care dau acelaşi rest când sunt împărţite la un divizor comun; figuri ~e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta.


Decala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décaler)

1. tr., refl. a (se) distanţa, a nu mai coincide, a face nu (mai) coincidă în spaţiu sau în timp.


Echivalent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équivalent, lat. aequivalens)

1. adj. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva.

2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă.

3. s. n. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta.

4. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni.

5. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia.