fasonare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fasona)
Etimologie: (fasona)
1. acțiunea de a fasona; fasonaj, fasonat.
2. operație prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți.
3. scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță de vie, în vederea plantării.