Parte de vorbire: s.
Origine: (colabora)
1. acţiunea de a colabora; cooperare.
2. formă de relaţii care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. collaborationnisme)
1. atitudine sau politică de cooperare activă cu un ocupant inamic (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); colaborare cu dușmanul; trădare de patrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese faţă de cauza generală comună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concours, lat. concursus)
1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiţie sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie.
4. a-şi da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. montatore)
1. tehnician care execută operații de montare; montor.
2. muncitor care efectuează operații de asamblare (folosit uneori ca sinonim pentru instalator); montor.
3. (cinema) cineva care lucrează la montajul unui film, de obicei asistat de regizor și adesea în colaborare cu acesta; montor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. participatif)
1. cu caracter de participare.
2. care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat.
3. care manifestă spirit de colaborare; (prin ext.) entuziast.