Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. collaborationnisme)
1. atitudine sau politică de cooperare activă cu un ocupant inamic (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); colaborare cu dușmanul; trădare de patrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collaborationniste)
1. cel care colaborează cu duşmanul aflat pe teritoriul propriei patrii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collaboratif)
1. despre, legat de, sau realizat prin colaborare.
2. (despre un grup) care colaborează pentru un anumit scop.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. collaborateur)
1. cel care colaborează.
2. cel care lucrează într-o instituţie, fără a fi salariatul ei permanent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coproduction)
1. formă de cooperare în producţie care se stabileşte între guverne sau întreprinderi producătoare din ţări diferite pentru realizarea în comun a unui produs sau a unui colectiv.
2. producţie cinematografică la realizarea căreia au colaborat mai multe studiouri din diferite ţări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correspondant)
1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află.
2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală.
3. cel care poartă corespondenţă cu cineva.
4. adj. care corespunde, corespunzător.
5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor.
6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cronică + -ar)
2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după sp. desjuntar)
1. epurare a principalilor colaboratori ai fostei junte militare din Spania.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. encyclopédiste)
1. s.m.f. nume dat filozofilor, savanților și scriitorilor francezi progresiști din sec. XVIII care au colaborat la elaborarea Enciclopediei științelor, artelor și meșteșugurilor (Diderot, DÁlembert etc.).
2. s.m. autor al unei enciclopedii.
3. adj., s. m. f. (persoană) care are cunoștințe enciclopedice; encicloped.