Dictionar

Rezultate secundare (Colaborator):

Colaborator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. collaborateur)

1. cel care colaborează.

2. cel care lucrează într-o instituţie, fără a fi salariatul ei permanent.


Asistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de faţă (la ceva).

2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.

3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.


Corespondent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correspondant)

1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află.

2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală.

3. cel care poartă corespondenţă cu cineva.

4. adj. care corespunde, corespunzător.

5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor.

6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie.


Cronicar

Parte de vorbire: s.
Origine: (cronică + -ar)

1. autor de cronici (1).

2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).


Desjuntizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după sp. desjuntar)

1. epurare a principalilor colaboratori ai fostei junte militare din Spania.


Secretar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. secretarius, fr. secrétaire)

1. s. m. f. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică.

2. cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe.

3. ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar.

4. cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva.

5. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective.

6. ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc.

7. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului.

8. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc.


Stat 2

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. status, it. stato, după fr. état)

1. tabel în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituții.

2. tablou, listă.

3. ~ de organizare (sau de funcții) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare.

4. ~ personal = dosar cu specificarea mutațiilor de serviciu ale unui angajat și actele acestuia.