Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. collaborateur)
1. cel care colaborează.
2. cel care lucrează într-o instituţie, fără a fi salariatul ei permanent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collaborationniste)
1. cel care colaborează cu duşmanul aflat pe teritoriul propriei patrii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. crooner)
1. cântăreţ de local care colaborează cu formaţiile de jaz comerciale, interpretând melodiile la modă într-un stil dulceag, sentimental.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (gazetar + -ie)
1. activitatea de culegere, verificare, comentare și publicare de fapte în mass-media, pentru a le aduce în atenția publicului; profesiunea celui care colaborează la o gazetă; ziaristică.
Parte de vorbire: s.m. (s.f. contributoare)
Origine: (cf. engl. contributor, fr. contributeur)
1. persoană care aduce o contribuție sau participă la o contribuție.
2. persoană fizică sau juridică care participă financiar la funcționarea unei organizații sau instituții.
3. persoană care colaborează la scrierea unei lucrări comune, la realizarea unui proiect colectiv; colaborator.
4. cel care contribuie la cheltuielile publice prin plata impozitelor și taxelor; contribuabil.
5. persoană care produce articole publicate într-un ziar, revistă, publicație etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collaboratif)
1. despre, legat de, sau realizat prin colaborare.
2. (despre un grup) care colaborează pentru un anumit scop.