Dictionar

Rezultate secundare (Colective.):

Atrupament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attroupement)

1. (jur.; în trecut) evadare săvârşită de mai multe persoane acţionând sub influenţa unei sugestii colective.


Colectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectif, lat. collectivus)

1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.

2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu.

3. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social.

4. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.


Empiriomonism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. empiriomonizm)

1. variantă a empiriocriticismului în Rusia, care susţinea lumea fizică este experienţa „socialmente organizată” a „omenirii colective”.


Finanţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. finance, it. finanza)

1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății.

2. știință care se ocupă cu finanțele.

3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi.

4. (fam.) averea în bani a unei persoane.

5. (sg.) marea = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare.


Id 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. gr. idios, distinct)

1. unitate structurală ipotetică.

2. totalitatea instinctelor colective.


Individualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. individualisme)

1. ansamblu de concepţii (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate.

2. concepţie şi atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective.