Dictionar

colet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. colis)

1. pachet expediat prin poștă.
 
 

colet-capcană

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (colet + capcană, cf. fr. colis piégé)

1. dispozitiv exploziv trimis prin poștă; colet conținând o bombă.
 
 

coleterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cole- + -terapie2)

1. tratament al unor afecțiuni prin admi-nistrarea unor extracte de fiere de bou.
 

adresant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.
 
 

col 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. col, lat. collum, gât)

1. parte îngustă în formă cilindrică a unui organ sau a unui os.
2. (bot.) colet.
 
 
 

dentimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentimètre)

1. instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului.