custode
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. custode, lat. custos, -odis)
Etimologie: (it. custode, lat. custos, -odis)
1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor.