Dictionar

colină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colline, lat. collina)

1. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită.
 

colină 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choline)

1. amină din compoziția materiei vii ai cărei derivați (acetilcolina etc.) au un rol important în organism.
 

colinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collinaire)

1. cu coline, deluros, cu pante domoale.
2. (despre râuri) rezultat din pâraie, care șiroiește de pe clinul dealurilor.
3. (despre plante) care crește pe coline.
 

colină 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choline)

1. amină din compoziția materiei vii ai cărei derivați (acetilcolina etc.) au un rol important în organism.
 

colinesterază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholinestérase)

1. enzimă care distruge acetilcolina prin hidroliză.
 

doab

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doab)

1. colină, interfluviu îngust separat de văi (paralele), specific câmpiei înalte a Gangelui.
 

drumlin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drumlin)

1. colină cu contur eliptic, de origine glaciară, alcătuită din material morenic.
 

links

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. links)

1. (sport) teren de golf.
2. (geol.) tip de colină nisipoasă.
 

tel 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tell)

1. colină artificială formată din ruinele unor așezări antice.