Dictionar

colocvial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. colloquial)

1. folosit în conversația obișnuită sau familiară; informal.
 

colocvialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. colloquialism)

1. colocvialitate.
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
 

colocvialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (colocvial + -itate)

1. caracter colocvial; colocvialism.
 

colocvialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. colloquialism)

1. colocvialitate.
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
 

colocvialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (colocvial + -itate)

1. caracter colocvial; colocvialism.
 

microbiologistă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microbiologiste)

1. specialistă în microbiologie, știință care studiază microorganismele; microbiologă, (colocvial) microbioloagă.
 

pusher

Parte de vorbire:  s.m. (anglicism)  
Etimologie: (engl. pusher)

1. (colocvial) traficant (stradal) de droguri.