Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonie, lat. colonia)
1. (ant.) cetate-oraş întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei ţări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, ţară lipsită de independenţă politică şi economică, sub dominaţia unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeaşi cetăţenie sau naţionalitate stabilit într-o ţară străină.
4. grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeaşi specie care duc viaţă în comun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /eau de/ Cologue)
1. apă de C~a = amestec parfumat de alcool şi uleiuri vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (semi- + colonie)
1. ţară formal independentă, dar care de fapt se află în stare de dependenţă politică şi economică faţă de un stat imperialist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cenobio, lat. cenobium)
1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. centumvir)
1. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistraţi, care judeca afacerile civile.
2. magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colonial)
1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acţiune de asuprire şi subjugare economică, politică şi naţională, în colonii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coloniser)
1. a transforma în colonie un teritoriu, o ţară.
2. a popula cu colonişti (o ţară, un teritoriu cucerit).
3. a popula regiuni din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni.
4. a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. culture, lat. cultura)
1. totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în decursul vremurilor.
2. totalitatea cunoştinţelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva.
3. ~ generală = ansamblu de cunoştinţe necesare unui individ în viaţa zilnică; ~ de masă = ansamblu de cunoştinţe şi de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare.
4. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunităţii omeneşti dintr-o anumită epocă.
5. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obţine recolte bogate de la plantele de cultură.
6. plante de ~ = plante cultivate de om.
7. teren cultivat cu anumite plante.
8. creştere, prăsire a unor animale.
9. creştere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel.
10. ~ fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică şi sport; educaţie fizică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décoloniser)
1. a desfiinţa statutul şi situaţia economică, politică de colonie a unei ţări, a unui teritoriu.