Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alcyon)
3. animal marin care formează colonii de mici polipi.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (germ. Biber)
1. I. (zool.) mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor.
2. II. blană de castor; blana prelucrată a acestui animal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. boy, băiat)
1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).
2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bryozoaires)
1. pl. clasă de mici nevertebrate acvatice cu aspect de muşchi de pământ, care trăiesc în colonii fixate de alge, cochilii sau roci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cenobio, lat. cenobium)
1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colonial)
1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acţiune de asuprire şi subjugare economică, politică şi naţională, în colonii.