Dictionar

colorant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. colorant)

1. I. care colorează; care are însușirea de a colora.
2. II. produs folosit pentru a colora.
3. substanță colorată care se poate atașa de un material pentru a-i conferi o culoare de durată.
4. (loc.) ~ alimentar = aditiv alimentar folosit pentru a adăuga culoare unui produs alimentar sau pentru a-i restabili culoarea inițială.
 

acidofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însușirea de a fi acidofil.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.
 

acromatocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatocyte)

1. globulă roșie fără materia colorantă.
 

acromatofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)

1. care nu are afinitate pentru coloranți.
 

alizarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alizarine)

1. materie colorantă roșie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obținută sintetic.