Colorant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. colorant)

1. I. care colorează; care are însuşirea de a colora.

2. II. produs folosit pentru a colora.

3. substanță colorată care se poate atașa de un material pentru a-i conferi o culoare de durată.

4. (loc.) ~ alimentar = aditiv alimentar folosit pentru a adăuga culoare unui produs alimentar sau pentru a-i restabili culoarea inițială.

---

Acidofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.

---

Acidorezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acido-résistance)

1. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor.

2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.

---

Acridină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acridine)

1. substanţă organică azotată din antracen, bază în industria coloranţilor antiseptici.

---

Acromatocit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatocyte)

1. globulă roşie fără materia colorantă.

---

Acromatofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)

1. care nu are afinitate pentru coloranţi.

---

Alizarină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alizarine)

1. materie colorantă roşie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obţinută sintetic.

---