Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidophilie)
1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acridine)
1. substanţă organică azotată din antracen, bază în industria coloranţilor antiseptici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)
1. care nu are afinitate pentru coloranţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphophile)
1. (biol.; despre celule) care se colorează deopotrivă cu coloranţi bazici şi acizi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aminobenzène)
1. (chimie) lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; anilină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.