Dictionar

Rezultate principale (Colorit.):

Colorit

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. colorito, germ. Kolorit)

1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.

2. culoare.

3. (fig.; despre stil, imagine) nuanţă expresivă, varietate, strălucire.


Rezultate secundare (Colorit.):

Carnaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnation)

1. coloritul şi structura pielii unei persoane.


Cicloramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cyclorama)

1. fundal din material textil, cu aspect uniform şi colorit neutru, care închide laturile şi fundul scenei, în spatele decorurilor; orizont (4).


Coloratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Koloratur, it. coloratura)

1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.

2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.

3. bogăţie de culori; colorit.


Colorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kolorismus)

1. (în pictură) tendinţă de a da o importanţă deosebită coloritului.


Cromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chromatique)

1. adj. referitor la culori, la colorit.

2. (muz.) gamă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeaşi denumire (unul dintre ele fiind alterat).

3. s. f. arta preparării şi întrebuinţării culorilor.

4. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit.


Fantezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)

1. imaginație.

2. imaginație creatoare.

3. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire.

4. înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu.

5. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă.

6. piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic.

7. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute permită maxima imaginație a autorului.